Definitie ispraveste dex98

ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. ♢ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face se prăpădească, dispară. ♢ Refl. S-a isprăvit cu el.Din sl. ispraviti.